Context
Renaşterea politică a Principatelor Române, consacrată pe baze naţionale de acelaşi tractat din Paris, a contribuit, la rândul său, la deşteptarea solidarităţii etnice dintre acei Români din Turcia şi cei de aici, ce isbutiseră să-şi creeze un aşezământ în condiţiuni de trăinicie şi de desvoltare. /Ministerul afacerilor străine, Documente diplomatice, Afacerile Macedoniei, Conflictul Greco-Român 1905, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1905/
4 Valah versus Rum
La 3/16 Ianuarie 1903, Ministrul României la Constantinopole a informat Guvernul Regal că ordine Imperiale au fost date pentru a introduce cât mai mulţi Români în gendarmeria ce se organiza cu elemente creştine, având în vedere că, în fidelitatea acestei populaţiuni, M.S. Sultanul îşi punea în mod particular încrederea. Câteva zile în urmă, la 31 Ianuarie, D-l Al. Em. Lahovary informează Guvernul Regal că M.S. Sultanul, doritor de a da o nouă mărturie de bunăvoinţa Sa către cei mai credincioşi dintre supuşii Săi, ceruse o listă de 30 tineri români pentru a-i numi în funcţiuni publice la Constantinopole şi în provincii. Câte-va săptămâni mai târziu, la 22 Martie, Însărcinatul cu Afaceri al României telegrafiază că o Iradea Imperială ordonă Înaltei Porţi să recruteze în vilayetele Salonic, Monastir şi Ianina 12 tineri români, pentru a fi înscrişi ca bursieri ai Sultanului în Liceul Galata-Serai.
În acelaşi timp, demersuri s’au făcut pe lângă M.S. Sultanul şi Marele Vizir spre a se permite pe viitor în actele de stare civilă (Nufuz-Teskeressi), menţiunea cuvântului special „Ullah” („valah”), în loc de „rum,” care însemna numai „ortodox” şi pe care Patriarhul Ecumenic îl considera ca sinonim cu „grec.” Această reformă era o condiţie esenţială pentru desvoltarea ulterioară a populaţiunii române din Turcia, de oarece, era vorba de a deosebi diferitele elemente etnice, care constitue turma credincioşilor ortodoxi, şi de denumirea lor, după o nouă formulă: „millet”(naţionalitate), care să înlocuiască termenul prea general „rum.” Într’un cuvânt, era vorba de a dota populaţiunea română cu o stare civilă veritabilă care să-i permită a se constitui în naţionalitate deosebită şi de a fi astfel mai în stare de a cere libera întrebuinţare a limbei sale în şcoale şi în biserică. Această chestiune atât de importantă fu obiectul unor studii detaliate.
În acelaşi timp, demersuri s’au făcut pe lângă M.S. Sultanul şi Marele Vizir spre a se permite pe viitor în actele de stare civilă (Nufuz-Teskeressi), menţiunea cuvântului special „Ullah” („valah”), în loc de „rum,” care însemna numai „ortodox” şi pe care Patriarhul Ecumenic îl considera ca sinonim cu „grec.” Această reformă era o condiţie esenţială pentru desvoltarea ulterioară a populaţiunii române din Turcia, de oarece, era vorba de a deosebi diferitele elemente etnice, care constitue turma credincioşilor ortodoxi, şi de denumirea lor, după o nouă formulă: „millet”(naţionalitate), care să înlocuiască termenul prea general „rum.” Într’un cuvânt, era vorba de a dota populaţiunea română cu o stare civilă veritabilă care să-i permită a se constitui în naţionalitate deosebită şi de a fi astfel mai în stare de a cere libera întrebuinţare a limbei sale în şcoale şi în biserică. Această chestiune atât de importantă fu obiectul unor studii detaliate.
