Martiri Documente diplomatice
NO. 18 ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole Către Ministerul Afacerilor Străine la Bucureşti - Constantinopole
O bandă de insurgenţi greci sub comanda căpitanului Gudas, în număr de aproape 80 de persoane; a năvălit în seara de 20 Iulie, pe la orele 9, în comuna Pleaşa, lângă Coritza, locuită exclusiv de Români, şi a înconjurat-o ca nimeni să nu poată ieşi, nici intra în comună.
Apoi vre-o 40 de antarţi au intrat în comună şi o parte dintre ei s’a îndreptat direct la casa preotului român Anastase, somându-l de a le da cărţile bisericeşti sosite de câteva zile din Monastir. Preotul, la început, s’a opus, răspunzându-le că el nu are cărţi şi că nu a primit nici o carte.
La acest răspuns, antarţii l-au ameninţat cu moartea, zicându-i că ei au informaţiuni pozitive despre aceasta şi că, prin urmare, n’are decât să aleagă între moarte şi cărţile bisericeşti.
Faţă de această dilemă, preotul s-a dus împreună cu insurgenţii la biserică şi aici le-a remis toate cărţile bisericeşti ce avea şi cari au fost arse.
Apoi ameninţându-l cu moartea dacă va mai continua a citi în româneşte la biserică şi a trimite copii la şcoala română, i-au dat drumul.
În urmă antarţii au chemat pe muhtarul român şi pe notabilul Leonida Caramitru. Acest din urmă refuzând de două ori a se prezenta, vre-o 15 antarţi s’au dus acasă la el şi l-au adus cu forţa înaintea căpitanului Gudas.
La întrebările acestuia, amândoi răspunzând că sunt Români şi că întreaga comună este românească, căpitanul le-a spus că viaţa lor este în mâna lui şi că-i poate ucide oricând va voi.
„Dar, a adăugat el, nu este nici uman, nici creştinesc de a vă lua viaţa fără a vă avertiza. Vă spun dar, odată pentru totdeauna, ca să încetaţi de a face propagandă română: să nu mai trimiteţi copiii la şcoala română şi nici să se mai citească româneşte în biserică, ci să îmbrăţişaţi cu toţii cauza grecească, dacă mai doriţi să trăiţi. La din contră, voiu veni iar în comuna voastră, şi atunci vai de acela care nu se va fi supus ordinelor mele.”
Înainte de plecare, insurgenţii au lipit pe poarta bisericii următorul afiş în limba greacă:
„Către locuitori Pleasei,
Facem cunoscut locuitorilor că cine se va declara Român de naţionalitate, sau va trimete copii săi la şcoala română, sau se va închina în biserica română, este condamnat la moarte şi va fi decapitat.”
Pleasa 20 Iulie 1905
(s) Căpitanul GUDAS
(s) Şeful ST. MALLIS
După ce au făcut mai multe furturi, la ceasul unu după miezul nopţei, banda lui Gudas a părăsit comuna, luând cu sine şi pe doi grecomani, Naşu Şulicu şi Vangheli G. Vangheli, şi 10 cai, ameninţând cu moartea pe Români dacă vre unul ca îndrăzni să avizeze autorităţile înainte de 12 ore, calculând astfel timpul ce le trebuia ca să fie în siguranţă.
Cu toate acestea, a doua zi dimineaţă comunitatea română din Pleaşa s’a grăbit a aduce la cunoştinţa Mutesarifului din Coritza cele petrecute în acea noapte. Prefectul, funcţionar integru şi energic, a luat imediat măsurile necesare şi a trimes un detaşament de soldaţi pe urma antarţilor, dar fără nici un rezultat, fiind prea târziu.
Totodată a comunicat faptul telegrafic Excelenţei Sale Hilmy Paşa, iar acesta a ordonat ca un detaşament de soldaţi să fie postat la Pleaşa pentru paza comunei pe viitor.
(s) D. STAVRIDI.
O bandă de insurgenţi greci sub comanda căpitanului Gudas, în număr de aproape 80 de persoane; a năvălit în seara de 20 Iulie, pe la orele 9, în comuna Pleaşa, lângă Coritza, locuită exclusiv de Români, şi a înconjurat-o ca nimeni să nu poată ieşi, nici intra în comună.
Apoi vre-o 40 de antarţi au intrat în comună şi o parte dintre ei s’a îndreptat direct la casa preotului român Anastase, somându-l de a le da cărţile bisericeşti sosite de câteva zile din Monastir. Preotul, la început, s’a opus, răspunzându-le că el nu are cărţi şi că nu a primit nici o carte.
La acest răspuns, antarţii l-au ameninţat cu moartea, zicându-i că ei au informaţiuni pozitive despre aceasta şi că, prin urmare, n’are decât să aleagă între moarte şi cărţile bisericeşti.
Faţă de această dilemă, preotul s-a dus împreună cu insurgenţii la biserică şi aici le-a remis toate cărţile bisericeşti ce avea şi cari au fost arse.
Apoi ameninţându-l cu moartea dacă va mai continua a citi în româneşte la biserică şi a trimite copii la şcoala română, i-au dat drumul.
În urmă antarţii au chemat pe muhtarul român şi pe notabilul Leonida Caramitru. Acest din urmă refuzând de două ori a se prezenta, vre-o 15 antarţi s’au dus acasă la el şi l-au adus cu forţa înaintea căpitanului Gudas.
La întrebările acestuia, amândoi răspunzând că sunt Români şi că întreaga comună este românească, căpitanul le-a spus că viaţa lor este în mâna lui şi că-i poate ucide oricând va voi.
„Dar, a adăugat el, nu este nici uman, nici creştinesc de a vă lua viaţa fără a vă avertiza. Vă spun dar, odată pentru totdeauna, ca să încetaţi de a face propagandă română: să nu mai trimiteţi copiii la şcoala română şi nici să se mai citească româneşte în biserică, ci să îmbrăţişaţi cu toţii cauza grecească, dacă mai doriţi să trăiţi. La din contră, voiu veni iar în comuna voastră, şi atunci vai de acela care nu se va fi supus ordinelor mele.”
Înainte de plecare, insurgenţii au lipit pe poarta bisericii următorul afiş în limba greacă:
„Către locuitori Pleasei,
Facem cunoscut locuitorilor că cine se va declara Român de naţionalitate, sau va trimete copii săi la şcoala română, sau se va închina în biserica română, este condamnat la moarte şi va fi decapitat.”
Pleasa 20 Iulie 1905
(s) Căpitanul GUDAS
(s) Şeful ST. MALLIS
După ce au făcut mai multe furturi, la ceasul unu după miezul nopţei, banda lui Gudas a părăsit comuna, luând cu sine şi pe doi grecomani, Naşu Şulicu şi Vangheli G. Vangheli, şi 10 cai, ameninţând cu moartea pe Români dacă vre unul ca îndrăzni să avizeze autorităţile înainte de 12 ore, calculând astfel timpul ce le trebuia ca să fie în siguranţă.
Cu toate acestea, a doua zi dimineaţă comunitatea română din Pleaşa s’a grăbit a aduce la cunoştinţa Mutesarifului din Coritza cele petrecute în acea noapte. Prefectul, funcţionar integru şi energic, a luat imediat măsurile necesare şi a trimes un detaşament de soldaţi pe urma antarţilor, dar fără nici un rezultat, fiind prea târziu.
Totodată a comunicat faptul telegrafic Excelenţei Sale Hilmy Paşa, iar acesta a ordonat ca un detaşament de soldaţi să fie postat la Pleaşa pentru paza comunei pe viitor.
(s) D. STAVRIDI.
Apoi vre-o 40 de antarţi au intrat în comună şi o parte dintre ei s’a îndreptat direct la casa preotului român Anastase, somându-l de a le da cărţile bisericeşti sosite de câteva zile din Monastir. Preotul, la început, s’a opus, răspunzându-le că el nu are cărţi şi că nu a primit nici o carte.
La acest răspuns, antarţii l-au ameninţat cu moartea, zicându-i că ei au informaţiuni pozitive despre aceasta şi că, prin urmare, n’are decât să aleagă între moarte şi cărţile bisericeşti.
Faţă de această dilemă, preotul s-a dus împreună cu insurgenţii la biserică şi aici le-a remis toate cărţile bisericeşti ce avea şi cari au fost arse.
Apoi ameninţându-l cu moartea dacă va mai continua a citi în româneşte la biserică şi a trimite copii la şcoala română, i-au dat drumul.
În urmă antarţii au chemat pe muhtarul român şi pe notabilul Leonida Caramitru. Acest din urmă refuzând de două ori a se prezenta, vre-o 15 antarţi s’au dus acasă la el şi l-au adus cu forţa înaintea căpitanului Gudas.
La întrebările acestuia, amândoi răspunzând că sunt Români şi că întreaga comună este românească, căpitanul le-a spus că viaţa lor este în mâna lui şi că-i poate ucide oricând va voi.
„Dar, a adăugat el, nu este nici uman, nici creştinesc de a vă lua viaţa fără a vă avertiza. Vă spun dar, odată pentru totdeauna, ca să încetaţi de a face propagandă română: să nu mai trimiteţi copiii la şcoala română şi nici să se mai citească româneşte în biserică, ci să îmbrăţişaţi cu toţii cauza grecească, dacă mai doriţi să trăiţi. La din contră, voiu veni iar în comuna voastră, şi atunci vai de acela care nu se va fi supus ordinelor mele.”
Înainte de plecare, insurgenţii au lipit pe poarta bisericii următorul afiş în limba greacă:
„Către locuitori Pleasei,
Facem cunoscut locuitorilor că cine se va declara Român de naţionalitate, sau va trimete copii săi la şcoala română, sau se va închina în biserica română, este condamnat la moarte şi va fi decapitat.”
Pleasa 20 Iulie 1905
(s) Căpitanul GUDAS
(s) Şeful ST. MALLIS
După ce au făcut mai multe furturi, la ceasul unu după miezul nopţei, banda lui Gudas a părăsit comuna, luând cu sine şi pe doi grecomani, Naşu Şulicu şi Vangheli G. Vangheli, şi 10 cai, ameninţând cu moartea pe Români dacă vre unul ca îndrăzni să avizeze autorităţile înainte de 12 ore, calculând astfel timpul ce le trebuia ca să fie în siguranţă.
Cu toate acestea, a doua zi dimineaţă comunitatea română din Pleaşa s’a grăbit a aduce la cunoştinţa Mutesarifului din Coritza cele petrecute în acea noapte. Prefectul, funcţionar integru şi energic, a luat imediat măsurile necesare şi a trimes un detaşament de soldaţi pe urma antarţilor, dar fără nici un rezultat, fiind prea târziu.
Totodată a comunicat faptul telegrafic Excelenţei Sale Hilmy Paşa, iar acesta a ordonat ca un detaşament de soldaţi să fie postat la Pleaşa pentru paza comunei pe viitor.
(s) D. STAVRIDI.
