Martiri Documente diplomatice
No. 27 MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE către Reprezentanţii României în străinătate - Bucureşti
Pentru a Vă lumina mai bine asupra rolului ce-l joacă clerul grec din Turcia şi comitetele din Atena în ce priveşte excesele şi violenţele comise de antarţii greci asupra populaţiunilor române din Imperiul Otoman, am onoarea de a vă comunica un rezumat de pe ultimele rapoarte adresate de Legaţiunea noastră din Constantinopole.
O anchetă deschisă de autorităţile turceşti şi cu care era însărcinată o comisiune, compusă din trei Turci şi un Român, pentru a se cerceta cui trebuieşte imputată o scrisoare de aţâţare a bandelor greceşti în contra elementelor române, prinsă de curând, a stabilit că autorul acestei scrisori este însuşi Mitropolitul Agathanghellos. Aceasta s’a constatat de chiar martorii greci, chemaţi de Caimacam, care, de şi n’au îndrăsnit să semneze procesul-verbal, au declarat însă în mod formal că recunosc scrierea acestui Înalt Prelat.
Comitetul grecesc, care dirijează pe antarţii din acea circumscripţie, este compus din Mitropolit şi dintr’un grup de Greci cari, pentru a lucra cu mai multă siguranţă şi a acoperi mai bine acţiunea lor, au început prin a dobândi funcţiuni de ale Statului turcesc, agitându-se apoi pe ascuns în detrimentul său. În fruntea autorităţilor din acea localitate se află un primar un membru în Consiliul administrativ, preoţi, etc.
Mitropolitul se semnalează printr’o trufie şi o aroganţă fără seamăn. Acum de curând, Caimacamul atrăsese atenţiunea Comisiunei orânduite pentru facerea noului recensământ asupra faptului că toţi Românii urmează a fi trecuţi sub denumirea de „Vlah-ortodox,” fără a se avea în vedere nici şcoala la care merg, nici biserica unde se închină. În plin Consiliu, Mitropolitul Agathanghellos îl întrerupse brusc, declarând că aici nu există Români şi că ortodoxii trebuie trecuţi la rubrica „rum-ortodox.” Această semeţie îi atrase un violent răspuns din partea Caimacamului, care veşteji atitudinea Prelatului prin următoarele cuvinte:
„Caută să ştii, Despote Efendi, că nu vei reuşi prin necuviinţe şi prin bande de antarţi ca românii din cazaua Grebena să fie trecuţi sub denumirea de Rum (Grec), ceea ce n’au fost şi n’au să fie. Adevărata lor denumire este de Vlah-Ortodox şi toate ideile subversive ce încerci a le însufleţi lor vor rămâne fără efect.”
Mitropolitul fu silit să bată în retragere şi toţi Turcii prezenţi, indignaţi la culme, aprobară atitudinea demnă a Caimacamului Hafzi-Bey.
Faţă cu încurajările continue ce le primesc de la întreaga suflare grecească în cap cu clerul său, nu este surprinzător ca bandele de antarţi să se înmulţească pe zi ce trece.
Căpitanul Vergas, şeful unei cete vestite, a declarat cp n’are să părăsească munţii Pindului până ce nu va fi omorât cel puţin pe membrii noilor eforii constituite în comunele româneşti. În satele greceşti, antarţii sunt primiţi în triumf de populaţiunile elene.
Cruzimile şi selbăticiile comise de bandele de briganzi şi de antarţi cari cutreieră munţii şi văile, nu vor înceta decât în ziua când se vor fi luat de la centru aspre măsuri, depărtându-se şeful lor suprem P.S. Sa Agathanghellos, care s’a dovedit că este sufletul întregii agitaţiuni, precum şi membrii comitetului din Grebena.
Pe lângă excesele pe cari le comit Grecii, mai lucrează din resputeri şi cu cea mai mare dibăcie pentru o alcătuire cu totul arbitrară a listelor de recensământ, pentru depărtarea membrilor români din tribunale şi pentru răspândirea de calomnii de tot felul la adresa tuturor fruntaşilor elementului românesc.
Mai mult încă. Ultimele evenimente au permis să se constate acţiunea şi înrâurirea directă a comitetelor din Atena.
La 11 August trecut, patrula turcească din Grebena, compusă din opt soldaţi, a fugărit în împrejurimile oraşului o bandă de vre-o 150 de antarţi, cari se pregătea să dea năvală în cartierele Cuţo-vlahe, şi a pus mâna pe o geantă a lor care conţinea o corespondenţă din cele mai compromiţătoare.
Comisiunea orânduită pentru facerea anchetei a stabilit cu această ocaziune că, printre scrisorile prinse, douăsprezece aveau un caracter oficial, emanând din oficina Comitetului suprem eleno-macedonean din Atena. Cele mai compromiţătoare sunt acoperite cu semnături numeroase, printre cari şi aceea a Mitropolitului Agathanghellos, şeful centrului al 4-lea al antarţilor din Eparhiile Macedoniei.
Un regulament în 21 de articole conţine instrucţiunile date dela centru şi, prin urmare, bine cunoscute de Guvernul elen: Iată în rezumat substanţa lor:
„Să se primenească rândurile Palikarilor decimate prin lupta sfântă pentru credinţă şi patrie, introducând printre ele elemente noui, strânse de pretutindeni şi nou armate şi exercitate.
Să se asigure 20 de drahme lunar fiecărui luptător şi o recompensă voinicilor cari se vor distinge în lupta sfântă.
Să se facă aprigă propagandă pentru readucerea la matcă a satelor cari s’au lepădat de Patriarhie. La caz de neizbutire, să nu se dea nimeni înapoi de la orice mijloc de constrângere, fie chiar şi omorul.
Să se menajeze cu cea mai mare băgare de seamă elementul turcesc.
Să se înrădăcineze pretutindeni credinţa că lupta întreprinsă se reazemă pe sprijinul unei mari Puteri, cu mult mai puternică decât Rusia.”
Regulamentul în chestiune este întărit prin sigiliul Comitetului eleno-macedonean.
Iar apelul adresat şefilor din diferitele Eparhii spune, printre altele:
„Naţiunea întreagă va fi recunoscătoare bravilor apărători ai Elenismului pentru lupta pa care au întreprins-o, pentru a dovedii lumei întregi că Macedonia este curat greacă.
Exterminaţi preoţii, dascălii şi notabilii.
Ardeţi, împuşcaţi, ucideţi.”
Acest apel înflăcărat poartă iar sigiliul Comitetului şi, printre semnături, pe aceea (cifrată) a colonelului Nicolaides.
Românii trăesc într’o groază continuă.
Ei petrec nopţile ascunşi în păduri, ştiind bine că numărul antarţilor este cu mult mai mare decât acel al oştirei româneşti de pază.
Iar arhidiaconul Mitropolitului Agathanghellos, sub cuvânt de a percepe impozitele arhiereşti, cutreeră satele, întreţinând pretutindene agitaţia în numele Bisericei şi a neamului, şi lucrând astfel încât prezenţa sa prin sate să coincideze ca din întâmplare cu apariţia bandelor de antarţi.
(s) GENERAL LAHOVARY
Pentru a Vă lumina mai bine asupra rolului ce-l joacă clerul grec din Turcia şi comitetele din Atena în ce priveşte excesele şi violenţele comise de antarţii greci asupra populaţiunilor române din Imperiul Otoman, am onoarea de a vă comunica un rezumat de pe ultimele rapoarte adresate de Legaţiunea noastră din Constantinopole.
O anchetă deschisă de autorităţile turceşti şi cu care era însărcinată o comisiune, compusă din trei Turci şi un Român, pentru a se cerceta cui trebuieşte imputată o scrisoare de aţâţare a bandelor greceşti în contra elementelor române, prinsă de curând, a stabilit că autorul acestei scrisori este însuşi Mitropolitul Agathanghellos. Aceasta s’a constatat de chiar martorii greci, chemaţi de Caimacam, care, de şi n’au îndrăsnit să semneze procesul-verbal, au declarat însă în mod formal că recunosc scrierea acestui Înalt Prelat.
Comitetul grecesc, care dirijează pe antarţii din acea circumscripţie, este compus din Mitropolit şi dintr’un grup de Greci cari, pentru a lucra cu mai multă siguranţă şi a acoperi mai bine acţiunea lor, au început prin a dobândi funcţiuni de ale Statului turcesc, agitându-se apoi pe ascuns în detrimentul său. În fruntea autorităţilor din acea localitate se află un primar un membru în Consiliul administrativ, preoţi, etc.
Mitropolitul se semnalează printr’o trufie şi o aroganţă fără seamăn. Acum de curând, Caimacamul atrăsese atenţiunea Comisiunei orânduite pentru facerea noului recensământ asupra faptului că toţi Românii urmează a fi trecuţi sub denumirea de „Vlah-ortodox,” fără a se avea în vedere nici şcoala la care merg, nici biserica unde se închină. În plin Consiliu, Mitropolitul Agathanghellos îl întrerupse brusc, declarând că aici nu există Români şi că ortodoxii trebuie trecuţi la rubrica „rum-ortodox.” Această semeţie îi atrase un violent răspuns din partea Caimacamului, care veşteji atitudinea Prelatului prin următoarele cuvinte:
„Caută să ştii, Despote Efendi, că nu vei reuşi prin necuviinţe şi prin bande de antarţi ca românii din cazaua Grebena să fie trecuţi sub denumirea de Rum (Grec), ceea ce n’au fost şi n’au să fie. Adevărata lor denumire este de Vlah-Ortodox şi toate ideile subversive ce încerci a le însufleţi lor vor rămâne fără efect.”
Mitropolitul fu silit să bată în retragere şi toţi Turcii prezenţi, indignaţi la culme, aprobară atitudinea demnă a Caimacamului Hafzi-Bey.
Faţă cu încurajările continue ce le primesc de la întreaga suflare grecească în cap cu clerul său, nu este surprinzător ca bandele de antarţi să se înmulţească pe zi ce trece.
Căpitanul Vergas, şeful unei cete vestite, a declarat cp n’are să părăsească munţii Pindului până ce nu va fi omorât cel puţin pe membrii noilor eforii constituite în comunele româneşti. În satele greceşti, antarţii sunt primiţi în triumf de populaţiunile elene.
Cruzimile şi selbăticiile comise de bandele de briganzi şi de antarţi cari cutreieră munţii şi văile, nu vor înceta decât în ziua când se vor fi luat de la centru aspre măsuri, depărtându-se şeful lor suprem P.S. Sa Agathanghellos, care s’a dovedit că este sufletul întregii agitaţiuni, precum şi membrii comitetului din Grebena.
Pe lângă excesele pe cari le comit Grecii, mai lucrează din resputeri şi cu cea mai mare dibăcie pentru o alcătuire cu totul arbitrară a listelor de recensământ, pentru depărtarea membrilor români din tribunale şi pentru răspândirea de calomnii de tot felul la adresa tuturor fruntaşilor elementului românesc.
Mai mult încă. Ultimele evenimente au permis să se constate acţiunea şi înrâurirea directă a comitetelor din Atena.
La 11 August trecut, patrula turcească din Grebena, compusă din opt soldaţi, a fugărit în împrejurimile oraşului o bandă de vre-o 150 de antarţi, cari se pregătea să dea năvală în cartierele Cuţo-vlahe, şi a pus mâna pe o geantă a lor care conţinea o corespondenţă din cele mai compromiţătoare.
Comisiunea orânduită pentru facerea anchetei a stabilit cu această ocaziune că, printre scrisorile prinse, douăsprezece aveau un caracter oficial, emanând din oficina Comitetului suprem eleno-macedonean din Atena. Cele mai compromiţătoare sunt acoperite cu semnături numeroase, printre cari şi aceea a Mitropolitului Agathanghellos, şeful centrului al 4-lea al antarţilor din Eparhiile Macedoniei.
Un regulament în 21 de articole conţine instrucţiunile date dela centru şi, prin urmare, bine cunoscute de Guvernul elen: Iată în rezumat substanţa lor:
„Să se primenească rândurile Palikarilor decimate prin lupta sfântă pentru credinţă şi patrie, introducând printre ele elemente noui, strânse de pretutindeni şi nou armate şi exercitate.
Să se asigure 20 de drahme lunar fiecărui luptător şi o recompensă voinicilor cari se vor distinge în lupta sfântă.
Să se facă aprigă propagandă pentru readucerea la matcă a satelor cari s’au lepădat de Patriarhie. La caz de neizbutire, să nu se dea nimeni înapoi de la orice mijloc de constrângere, fie chiar şi omorul.
Să se menajeze cu cea mai mare băgare de seamă elementul turcesc.
Să se înrădăcineze pretutindeni credinţa că lupta întreprinsă se reazemă pe sprijinul unei mari Puteri, cu mult mai puternică decât Rusia.”
Regulamentul în chestiune este întărit prin sigiliul Comitetului eleno-macedonean.
Iar apelul adresat şefilor din diferitele Eparhii spune, printre altele:
„Naţiunea întreagă va fi recunoscătoare bravilor apărători ai Elenismului pentru lupta pa care au întreprins-o, pentru a dovedii lumei întregi că Macedonia este curat greacă.
Exterminaţi preoţii, dascălii şi notabilii.
Ardeţi, împuşcaţi, ucideţi.”
Acest apel înflăcărat poartă iar sigiliul Comitetului şi, printre semnături, pe aceea (cifrată) a colonelului Nicolaides.
Românii trăesc într’o groază continuă.
Ei petrec nopţile ascunşi în păduri, ştiind bine că numărul antarţilor este cu mult mai mare decât acel al oştirei româneşti de pază.
Iar arhidiaconul Mitropolitului Agathanghellos, sub cuvânt de a percepe impozitele arhiereşti, cutreeră satele, întreţinând pretutindene agitaţia în numele Bisericei şi a neamului, şi lucrând astfel încât prezenţa sa prin sate să coincideze ca din întâmplare cu apariţia bandelor de antarţi.
(s) GENERAL LAHOVARY
O anchetă deschisă de autorităţile turceşti şi cu care era însărcinată o comisiune, compusă din trei Turci şi un Român, pentru a se cerceta cui trebuieşte imputată o scrisoare de aţâţare a bandelor greceşti în contra elementelor române, prinsă de curând, a stabilit că autorul acestei scrisori este însuşi Mitropolitul Agathanghellos. Aceasta s’a constatat de chiar martorii greci, chemaţi de Caimacam, care, de şi n’au îndrăsnit să semneze procesul-verbal, au declarat însă în mod formal că recunosc scrierea acestui Înalt Prelat.
Comitetul grecesc, care dirijează pe antarţii din acea circumscripţie, este compus din Mitropolit şi dintr’un grup de Greci cari, pentru a lucra cu mai multă siguranţă şi a acoperi mai bine acţiunea lor, au început prin a dobândi funcţiuni de ale Statului turcesc, agitându-se apoi pe ascuns în detrimentul său. În fruntea autorităţilor din acea localitate se află un primar un membru în Consiliul administrativ, preoţi, etc.
Mitropolitul se semnalează printr’o trufie şi o aroganţă fără seamăn. Acum de curând, Caimacamul atrăsese atenţiunea Comisiunei orânduite pentru facerea noului recensământ asupra faptului că toţi Românii urmează a fi trecuţi sub denumirea de „Vlah-ortodox,” fără a se avea în vedere nici şcoala la care merg, nici biserica unde se închină. În plin Consiliu, Mitropolitul Agathanghellos îl întrerupse brusc, declarând că aici nu există Români şi că ortodoxii trebuie trecuţi la rubrica „rum-ortodox.” Această semeţie îi atrase un violent răspuns din partea Caimacamului, care veşteji atitudinea Prelatului prin următoarele cuvinte:
„Caută să ştii, Despote Efendi, că nu vei reuşi prin necuviinţe şi prin bande de antarţi ca românii din cazaua Grebena să fie trecuţi sub denumirea de Rum (Grec), ceea ce n’au fost şi n’au să fie. Adevărata lor denumire este de Vlah-Ortodox şi toate ideile subversive ce încerci a le însufleţi lor vor rămâne fără efect.”
Mitropolitul fu silit să bată în retragere şi toţi Turcii prezenţi, indignaţi la culme, aprobară atitudinea demnă a Caimacamului Hafzi-Bey.
Faţă cu încurajările continue ce le primesc de la întreaga suflare grecească în cap cu clerul său, nu este surprinzător ca bandele de antarţi să se înmulţească pe zi ce trece.
Căpitanul Vergas, şeful unei cete vestite, a declarat cp n’are să părăsească munţii Pindului până ce nu va fi omorât cel puţin pe membrii noilor eforii constituite în comunele româneşti. În satele greceşti, antarţii sunt primiţi în triumf de populaţiunile elene.
Cruzimile şi selbăticiile comise de bandele de briganzi şi de antarţi cari cutreieră munţii şi văile, nu vor înceta decât în ziua când se vor fi luat de la centru aspre măsuri, depărtându-se şeful lor suprem P.S. Sa Agathanghellos, care s’a dovedit că este sufletul întregii agitaţiuni, precum şi membrii comitetului din Grebena.
Pe lângă excesele pe cari le comit Grecii, mai lucrează din resputeri şi cu cea mai mare dibăcie pentru o alcătuire cu totul arbitrară a listelor de recensământ, pentru depărtarea membrilor români din tribunale şi pentru răspândirea de calomnii de tot felul la adresa tuturor fruntaşilor elementului românesc.
Mai mult încă. Ultimele evenimente au permis să se constate acţiunea şi înrâurirea directă a comitetelor din Atena.
La 11 August trecut, patrula turcească din Grebena, compusă din opt soldaţi, a fugărit în împrejurimile oraşului o bandă de vre-o 150 de antarţi, cari se pregătea să dea năvală în cartierele Cuţo-vlahe, şi a pus mâna pe o geantă a lor care conţinea o corespondenţă din cele mai compromiţătoare.
Comisiunea orânduită pentru facerea anchetei a stabilit cu această ocaziune că, printre scrisorile prinse, douăsprezece aveau un caracter oficial, emanând din oficina Comitetului suprem eleno-macedonean din Atena. Cele mai compromiţătoare sunt acoperite cu semnături numeroase, printre cari şi aceea a Mitropolitului Agathanghellos, şeful centrului al 4-lea al antarţilor din Eparhiile Macedoniei.
Un regulament în 21 de articole conţine instrucţiunile date dela centru şi, prin urmare, bine cunoscute de Guvernul elen: Iată în rezumat substanţa lor:
„Să se primenească rândurile Palikarilor decimate prin lupta sfântă pentru credinţă şi patrie, introducând printre ele elemente noui, strânse de pretutindeni şi nou armate şi exercitate.
Să se asigure 20 de drahme lunar fiecărui luptător şi o recompensă voinicilor cari se vor distinge în lupta sfântă.
Să se facă aprigă propagandă pentru readucerea la matcă a satelor cari s’au lepădat de Patriarhie. La caz de neizbutire, să nu se dea nimeni înapoi de la orice mijloc de constrângere, fie chiar şi omorul.
Să se menajeze cu cea mai mare băgare de seamă elementul turcesc.
Să se înrădăcineze pretutindeni credinţa că lupta întreprinsă se reazemă pe sprijinul unei mari Puteri, cu mult mai puternică decât Rusia.”
Regulamentul în chestiune este întărit prin sigiliul Comitetului eleno-macedonean.
Iar apelul adresat şefilor din diferitele Eparhii spune, printre altele:
„Naţiunea întreagă va fi recunoscătoare bravilor apărători ai Elenismului pentru lupta pa care au întreprins-o, pentru a dovedii lumei întregi că Macedonia este curat greacă.
Exterminaţi preoţii, dascălii şi notabilii.
Ardeţi, împuşcaţi, ucideţi.”
Acest apel înflăcărat poartă iar sigiliul Comitetului şi, printre semnături, pe aceea (cifrată) a colonelului Nicolaides.
Românii trăesc într’o groază continuă.
Ei petrec nopţile ascunşi în păduri, ştiind bine că numărul antarţilor este cu mult mai mare decât acel al oştirei româneşti de pază.
Iar arhidiaconul Mitropolitului Agathanghellos, sub cuvânt de a percepe impozitele arhiereşti, cutreeră satele, întreţinând pretutindene agitaţia în numele Bisericei şi a neamului, şi lucrând astfel încât prezenţa sa prin sate să coincideze ca din întâmplare cu apariţia bandelor de antarţi.
(s) GENERAL LAHOVARY
